Allaalekseev's Blog











{Iunie 6, 2011}   Constelatia noastra

poate ca in sinea noastra, de fapt a multora, nu s-anascut o asemenea intrebare: daca de fapt tot ce stim, toate lucrurile pe care le catalogam in corect/incorect, bine/rau, urat/frumos, daca toate astea nu sunt corecte? De fapt ce credem, ce gandim, regulile pe care este bazata societatea…toate astea sunt de fapt o mare greseala a mintii umane? Mintea umana, logicul, ratiunea sunt singurele de vina pentru o neintelegere universala? Dar ne este frica sa recunoastem acest lucru pentru ca stim ca poate fi gresit. Exista 50% sanse sa gresim afirmand cele de mai sus si 50% sanse sa avem dreptate.

Nici la acest lucru nu vrem sa ne gandim pentru ca simplul gand provoaca frica, asta duce la haos si la pierderea unor repere pe care se bazeaza aceasta ordine. Sa „innebunim” in aces mod ar fi o stare insuportabila pentru partea rationala a creierului uman.

Dar dand un nume oricarui lucru de care nu avem cunostinta, asta nu face decat sa inrautateasca lucrurile.

Toata ordinea sociala se bazeaza pe frica si sentimentele reprimate ale oamenilor. Iar noi numim asta etica si morala. iar asta este cel putin infricosator. Ce ne sperie si nu intra in limitele a ceea ce constientizam si luam ca viabil si real provoaca frica.

Asa ajungem sa traim intr-o continua stare de incapabilitate de a privi un moment in interiorul nostru. De aici se poate trage concluzia ca suntem superficiali in majoritatea timpului. Atunci cand afirmam ca „ne placem asa cum suntem” de fapt mintim. Ne mintim pe baza unor principii rostite de altii; asta denota lipsa de originalitate si mai ales ca acei altii gandesc in locul nostru. Incurajam anumite principiipentru ca trebuie nu pentru ca chiar credem in ele. Asta este drumul cel mai sigur spre o destinatie finala: pierderea increderii in propria noastra persoana.

Omenirea uita cea mai importanta regula: regulile sunt facute sa fie incalcate. Ne este frica sa scoatem si sa scapam de toata mania, frustrarea, complexe, sentimente care nu fac altceva decat sa dezechilibreze, atat constientul cat si inconstientul. De ce sa nu recunosc ca toate astea ma impiedica sa trec mai departe, sa evoluez.

Ca sa nu mai mentionez o idee care este probabil, pentru unele minti este probabil sa contrazica cele spuse mai sus: gandim prea mult (asta in acele momente in care nu gandesc altii pentru noi) si ajungem sa ne impiedicam singuri, sa ne cream singuri probleme. Denota oarecum o forma sadica si macabra de automutilare, perceputa de noi ca autocontrol. El este dus la extrem si gresit inteles. Aceasta stare deriva din acea gandire in exces: noi vedem argumente si contraargumente in tot ceea ce ne inconjoara…in locul placerii. Daca am privi fiecare lucru, situatie, persoana ca pe niste surse de placere probabil ca am intra in panica: avem voie sa ne simtim atat de bine in viata, cu noi, cu altii, cu viata noastra?

Am fost si suntem obisnuiti sa avem atat de multe restrictii. Viata nu mai pare interesanta fara ele. Nu mai gasim timp sa ne oprim si sa privim in jur, sa admiram, sa ne simtim bine dand atentie lucrurilor frumoase. Oamenii gasesc o placere mai mare in a judeca decat in a se relaxa. Doar asa ne putem echilibra. Noi pornim dezechilibrati emotional si energetic…si asta se petrece prin simplul fapt ca ne asteptam ca altii sa ne faca fericiti. Nu stim sa ne bucuram de propria noastra persoana. Am venit singuri pe lume, plecam singuri…si atunci de ce ne asteptam sa ne faca fericiti cand numai noi singuri putem face asta. Singurele neintelegeri le avem cu noi, ne place sa fim certati cu noi. Drastic este ca majoritatea dupa o cearta apriga cu ei insisi, divorteaza, fac partajul si gata…aici se termina totul.

Anunțuri


{Ianuarie 8, 2011}   Condamnare

Asa mi-as semna sentinta la moarte….de ce voi ma executati pentru ca simt trecutul ce imi sopteste viitorul?

Condaman-mi trecutul, dar nu ceea ce sunt acum, caci prin multe am trecut si am realizat multe, chiar daca nu am gasit inca modul in care sa spun acel iarta-ma ideal.



et cetera